Regulamentul CE 561 din 2006 actualizat in 2014

REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 15 martie 2006
privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 71 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),
având în vederea avizul Comitetului Economic și Social ( 2 ),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 3 ), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 2005,
întrucât:
(1) În domeniul transporturilor rutiere, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier ( 4 ) urmărea să armonizeze condițiile de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul transportului rutier și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței rutiere. Progresele realizate în aceste domenii ar trebuie să fie menținute și extinse.
(2) Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier ( 5 ) impune statelor membre adoptarea de măsuri care să limiteze durata de lucru maximă săptămânală a lucrătorilor mobili.   Avizul Parlamentului European din 14 ianuarie 2003 (JO C 38 E, 12.2.2004, p. 152), poziția comună a Consiliului din 9 decembrie 2004 (JO C 63 E, 15.3.2005, p. 11) și poziția Parlamentului European din 13 aprilie 2005 (JO C 33 E, 9.2.2006, p. 425). Rezoluția legislativă a Parlamentului din 2 februarie 2006 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2006. ( 4 ) JO L 370, 31.12.1985, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4). ( 5 ) JO L 80, 23.3.2002, p. 35.
(3) Au fost întâmpinate dificultăți în asigurarea uniformității interpretării, aplicării, verificării respectării și controlului în toate statele membre cu privire la anumite dispoziții ale Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 referitoare la durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus pe care trebuie să le respecte conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere naționale și internaționale în interiorul Comunității, din cauza caracterului general al termenilor în care sunt redactate aceste norme.
(4) Este de dorit ca aceste dispoziții să fie aplicate în mod eficient și uniform pentru ca să fie îndeplinite obiectivele vizate și să nu se discrediteze aplicarea normelor. În consecință, este necesar să se stabilească o serie de norme mai clare și mai simple care vor fi ușor de înțeles, de interpretat și de aplicat de către sectorul transporturilor rutiere și de către autoritățile responsabile de aplicarea acestora.
(5) Măsurile prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește condițiile de lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a stabili dispoziții mai favorabile lucrătorilor prin contracte colective de muncă sau în alt mod.
(6) Este de dorit să fie definit clar domeniul de aplicare a prezentului regulament prin precizarea principalelor categorii de vehicule vizate.
(7) Prezentul regulament ar trebui să se aplice transporturilor rutiere efectuate fie exclusiv în interiorul Comunității, fie între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.
(8) Acordul european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale din 1 iulie 1970 (denumit în continuare „AETR”), astfel cum a fost modificat, ar trebui să se aplice în continuare transporturilor rutiere de mărfuri sau de călători efectuate de vehicule înmatriculate într- un stat membru sau într-o țară care este parte contractantă la AETR, pe întregul traseu, adică atât partea situată între Comunitate și o țară terță, alta decât Elveția, cât și țările care sunt părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, cât și partea care traversează teritoriul unei astfel de țări. Este esențial să se modifice AETR cât mai repede, ideal în următorii doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în vederea punerii în conformitate a dispozițiilor acestuia cu prezentul regulament.
(9) În cazul transporturilor rutiere efectuate de vehicule înmatriculate într-o țară terță care nu este parte la AETR, dispozițiile AETR ar trebui aplicate părții de traseu care se efectuează în interiorul Comunității sau în interiorul țărilor care sunt părți la AETR.
(10) Dat fiind faptul că obiectul AETR intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament, competența de negociere și de încheiere a acordului respectiv aparține Comunității.
(11) În cazul în care o modificare a normelor comunitare interne în domeniul respectiv necesită o modificare corespunzătoare a AETR, statele membre ar trebui să-și unească eforturile pentru a obține această modificare cât mai curând, în conformitate cu procedura prevăzută în AETR.
(12) Lista exceptărilor ar trebui actualizată pentru a ține seama de evoluția sectorului transportului rutier pe parcursul ultimilor nouăsprezece ani.
(13) Toți termenii cheie ar trebui definiți în mod complet pentru a facilita interpretarea și a garanta aplicarea uniformă a prezentului regulament. De asemenea, este necesar să se prevadă asigurarea unei interpretări și aplicări uniforme a prezentului regulament de către autoritățile de control naționale. Definirea termenului „săptămână”, prevăzută de prezentul regulament, nu ar trebui să împiedice conducătorul auto să înceapă săptămâna de lucru în oricare zi a săptămânii.
(14) Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile.
(15) Este necesar ca normele de bază referitoare la duratele de conducere să fie clarificate și simplificate pentru a permite controlul uniform și eficient al aplicării acestora cu ajutorul tahografului digital, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatul de înregistrare în transportul rutier ( 1 ) și prezentul regulament. Prin urmare, prin intermediul unui comitet permanent, autoritățile împuternicite cu asigurarea respectării prezentului regulament în statele membre ar trebui să facă toate eforturile pentru a ajunge la o interpretare comună a aplicării acestuia.
(16) S-a constatat că dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 permiteau programarea perioadelor de conducere și de repaus zilnice astfel încât conducătorul auto putea fi în situația de a conduce o perioadă prea lungă fără a lua o pauză completă, ceea ce avea ca rezultat diminuarea siguranței rutiere și deteriorarea condițiilor de lucru ale conducătorilor auto. În consecință, este necesar să se asigure ca fracționarea pauzelor să nu ducă la abuzuri.
(17) Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. Acest ansamblu de dispoziții garantează un repaus corespunzător și, luând în considerare și experiența dobândită în ultimii ani în domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensație pentru perioadele de repaus zilnic reduse. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 432/2004 al Comisiei (JO L 71, 10.3.2004, p. 3).
(18) Un mare număr de transporturi rutiere în interiorul Comunității includ un traseu parcurs pe feribot sau în tren. În consecință, ar trebui stabilite dispoziții clare și corespunzătoare în ceea ce privește perioadele de repaus zilnic și de pauză în acest tip de traseu.
(19) În vederea intensificării transporturilor internaționale de mărfuri și de călători, ar trebui ca, în interesul siguranței rutiere și al unei mai bune desfășurări a controalelor rutiere și a controalelor efectuate în spațiile întreprinderilor, perioadele de conducere și de repaus și pauzele începute în alte state membre sau în țări terțe să fie luate în considerare și să se stabilească dacă normele relevante au fost respectate în totalitate și în mod corect.
(20) Principiul răspunderii întreprinderilor de transport ar trebui extins cel puțin la întreprinderile de transport care sunt persoane juridice sau fizice și nu ar trebui să excludă dreptul de acțiune împotriva persoanelor fizice care ar fi autorii, instigatorii sau complicii unei încălcări a prezentului regulament.
(21) Conducătorii auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport trebuie să furnizeze fiecăreia dintre acestea informațiile de care au nevoie pentru asumarea răspunderilor în cadrul prezentului regulament.
(22) În vederea promovării progresului social și a îmbunătățirii siguranței rutiere, fiecare stat membru ar trebui să-și păstreze dreptul de a adopta anumite măsuri corespunzătoare.
(23) Derogările naționale ar trebui să reflecte schimbările intervenite în sectorul transportului rutier și să se limiteze la elementele care nu sunt supuse în prezent concurenței.
(24) Statele membre ar trebui să stabilească norme pentru vehiculele utilizate pentru transportul călătorilor prin servicii regulate pe un traseu care nu depășește 50 km. Aceste norme ar trebuie să asigure o protecție corespunzătoare în ceea ce privește perioada de conducere permisă și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.
(25) În vederea unei bune aplicări a prezentului regulament, este necesar ca serviciile regulate de transport de călători, naționale și internaționale să fie controlate printr-un dispozitiv standard de înregistrare.
(26) Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni trebuie să aibă un caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu. De asemenea, posibilitatea de imobilizare a vehiculului în caz de încălcare gravă ar trebui să figureze pe scara comună a măsurilor pe care statele membre le pot aplica. Dispozițiile prezentului regulament referitoare la sancțiuni sau la proceduri nu aduc atingere normelor naționale referitoare la sarcina probei.
(27) În vederea asigurării unei aplicări clare și efective, este necesar să se stabilească dispoziții uniforme referitoare la răspunderea întreprinderilor de transport și a conducătorilor auto pentru încălcarea prezentului regulament. Această răspundere poate duce, după caz, la sancțiuni penale, civile sau administrative în statele membre.
(28) Dat fiind faptul că obiectul prezentului regulament, adică stabilirea de norme comunitare clare referitoare la perioadele de conducere, pauzele și perioadele de repaus ale conducătorilor auto, nu poate fi realizat în mod corespunzător de către statele membre, și, în consecință, poate fi mai bine realizat, având în vedere necesitatea unei acțiuni coordonate, la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(29) Este necesar să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei ( 1 ).
(30) Având în vedere că Directiva 2003/59/CE ( 2 ) cuprinde dispoziții referitoare la vârsta minimă a conducătorilor auto, care trebuie transpuse până în 2009, prezentul regulament nu trebuie să conțină decât dispoziții tranzitorii în ceea ce privește vârsta minimă a echipajelor.
(31) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui modificat pentru a se preciza obligațiile specifice întreprinderilor de transport și conducătorilor auto ale acestora, precum și pentru a asigura securitatea juridică și a impune o respectare mai strictă a perioadelor de conducere și de repaus cu ocazia controalelor rutiere.
(32) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui, de asemenea, să fie modificat în vederea asigurării securității juridice în ceea ce privește noile date care se introduc în tahograful digital și punerea la dispoziție a cardurilor de conducători auto.
(33) Introducerea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2135/98, a unui dispozitiv de înregistrare care permite înregistrarea electronică a activității conducătorului auto pe cardul de conducător auto, pe o perioadă de 28 de zile, și a activității vehiculului, pe o perioadă de 365 de zile, va permite în viitor controale rutiere mai rapide și mai complete.
(34) În ceea ce privește controalele rutiere, Directiva 88/599/CEE ( 3 ) nu prevede decât controlul perioadelor de conducere și de repaus zilnic, precum și al pauzelor. După introducerea aparatului digital de înregistrare, datele conducătorului și ale vehiculului vor fi stocate electronic și vor putea fi evaluate electronic pe loc. Acest lucru ar trebui să permită, cu timpul, un control simplu al perioadelor de repaus zilnic, normale și reduse, al perioadelor de repaus săptămânal, normale și reduse, și al repausului compensatoriu. Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 referitoare la calificarea inițială și la formarea continuă a conducătorilor anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de călători, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, precum și Directiva 91/439/CEE a Consiliului și de modificare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35). ( 3 ) Directiva 88/599/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1988 referitoare la procedurile uniforme privind aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 referitor la armonizarea anumitor dispoziții în materie socială în domeniul transporturilor rutiere și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 privind aparatul de înregistrare în domeniul transporturilor rutiere (JO L 325, 29.11.1988, p. 55).
(35) Experiența arată că dispozițiile prezentului regulament și, în special, cele referitoare la durata maximă de conducere pe o perioadă de două săptămâni nu se respectă decât dacă se efectuează controale rutiere eficiente și efective pe toată perioada.
(36) Aplicarea dispozițiilor legale în ceea ce privește tahograful digital ar trebui să fie conformă cu prezentul regulament, pentru a se putea obține o eficiență optimă a controlului și a aplicării anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transportului rutier.
(37) Din motive de claritate și sistematizare, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII INTRODUCTIVE
Articolul 1
Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.
Articolul 2
(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier:
(a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone sau
(b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop.
(2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate:
(a) exclusiv în interiorul Comunității sau
(b) între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.
(3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operațiunilor de transport internațional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru:
(a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul;
(b) vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR.
Dispozițiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât dispozițiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunității.
Articolul 3
Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:
(a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 100 km;
„(aa) vehicule sau o combinaie de vehicule cu o mas maxim admisibil care s nu depeasc 7,5 tone, utilizate pentru transportul materialelor, al echipa mentului sau al mainilor care sunt destinate conduc torului auto în exercitarea profesiei sale i care sunt utilizate numai pe o raz de 100 km de la sediul între prinderii i cu condiia ca principala activitate a conductorului auto s nu fie cea de conducere a vehi culului;”.
(b) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h;
(c) vehicule utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile protecției civile, de pompieri și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice sau închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale acestor servicii și se efectuează sub controlul acestora;
(d) vehicule sau combinaii de vehicule a cror mas maxim admisibil nu depete 7,5 tone, utilizate de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definii la articolul 2 punctul 13 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieei interne a serviciilor potale ale Comunitii i îmbuntirea calitii serviciului (*) pentru livrarea loturilor în cadrul servi ciului universal.
(e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;
(f) vehicule specializate pentru depanări care acționează pe o rază de 100 km de la baza de staționare;
(g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătățire tehnologică, reparații sau întreținere, precum și vehicule noi sau transformate care nu au fost încă puse în circulație;
(h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care să nu depășească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în scopuri necomerciale;
(i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu legislația statului membru în care sunt conduse, și care sunt utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în scopuri necomerciale.
Articolul 4
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „transport rutier”: orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
(b) „vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o combinație de aceste vehicule, definite după cum urmează:
— „autovehicul”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanență pe șine, și care este utilizat în mod normal pentru transportul de călători sau de mărfuri;
— „tractor”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanență pe șine, și care este proiectat în mod special pentru a trage, împinge sau acționa remorci, semiremorci, utilaje sau mașini;
— „remorcă”: orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un tractor;
— „semiremorcă”: o remorcă fără osia din față, cuplată astfel încât o parte substanțială din greutatea sa și din cea a încărcăturii sale să fie suportată de tractor sau de autovehicul;
(c) „conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;
(d) „pauză”: orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească;
(e) „altă muncă”: orice activitate, cu excepția conducerii autor, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;
(f) „repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
(g) „perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”:
— „perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
— „perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
(h) „perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:
— „perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
— „perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);
(i) „săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică;
(j) „durată de conducere”: durata activității de conducere înregistrată:
— automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în anexa I și în anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau
— manual, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;
(k) „durată zilnică de conducere”: durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal;
(l) „durată de conducere săptămânală”: durata de conducere totală, acumulată în timpul unei săptămâni;
(m) „masă maximă autorizată”: masa maximă autorizată de operare a unui vehicul, complet încărcat;
(n) „servicii regulate de transport călători”: serviciile de transport naționale și internaționale, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul ( 1 );
(o) „conducere în echipaj”: situația în care, pe parcursul unei perioade de conducere cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal, se află cel puțin doi conducători auto la bordul vehiculului pentru a asigura conducerea. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezența unui sau mai multor alți conducători auto este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei.
(p) „întreprindere de transport”: price persoană fizică sau juridică, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său;
(q) „perioadă de conducere”: durata de conducere cumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată.  ( 1 ) O L 74, 20.3.1992, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
CAPITOLUL II
ECHIPAJE, DURATE DE CONDUCERE, PAUZE ȘI TIMP DE REPAUS
Articolul 5
(1) Vârsta minimă a conducătorilor auto este de optsprezece ani.
(2) Vârsta minimă a celui de-al doilea conducător auto este stabilită la optsprezece ani. Cu toate acestea, statele membre pot reduce vârsta minimă a celui de-al doilea conducător auto la șaisprezece ani, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:
(a) transportul rutier se efectuează în interiorul unui stat membru pe o rază de cincizeci de km de la baza de staționare a vehiculului și pe teritoriul unităților administrative locale al căror centru se află pe această rază;
(b) limita de vârstă este redusă în scop de formare profesională și
(c) măsura este conformă cu limitele impuse de legislația națională a statului membru privind ocuparea forței de muncă.
Articolul 6
(1) Durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.
(2) Durata de conducere săptămânală nu depășește cincizeci și șase de ore și nici nu generează o depășire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.
(3) Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
(4) Duratele de conducere zilnice și săptămânale cuprind toate duratele de conducere înregistrate pe teritoriul Comunității sau al unei țări terțe.
(5) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
Articolul 7
După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Articolul 8
(1) Conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător auto trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
— două perioade de repaus săptămânal normale sau
— o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă. ▼M1
(6a) Prin derogare de la alineatul (6), un conducător auto care asigură un singur serviciu ocazional de transport internațional de persoane, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ( 1 ), poate amâna perioada de repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade consecutive de 24 de ore care urmează unei perioade de repaus săptămânal precedente, cu următoarele condiții:
(a) serviciul durează cel puțin 24 de ore consecutive într-un stat membru sau o țară terță în care se aplică prezentul regulament, alta decât cel/cea în care a început serviciul;
(b) după utilizarea derogării, conducătorul auto ia:
(i) fie două perioade de repaus săptămânal normale;
(ii) fie o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin 24 de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează sfârșitului perioadei de derogare;
(c) după 1 ianuarie 2014, vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu dispozițiile din anexa IB la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; și (d) după 1 ianuarie 2014, în cazul în care perioada de conducere este cuprinsă între orele 22.00 și 6.00, vehiculul este condus de mai mulți conducători auto sau perioada de conducere menționată la articolul 7 se reduce la trei ore.
Comisia monitorizează cu strictețe modul în care este utilizată această derogare pentru a se asigura că se mențin condiții foarte stricte în materie de siguranță rutieră, verificând îndeosebi că timpul total de conducere acumulat în perioada care face obiectul derogării nu este excesiv. Până la 4 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de evaluare a consecințelor derogării în ceea ce privește siguranța rutieră, precum și aspectele sociale. În cazul în care consideră necesar acest demers, Comisia propune modificări ale prezentului regulament în acest sens. ▼B
(7) Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore.
(8) În cazul în care un conducător auto solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
Articolul 9
(1) Prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoțește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul și efectuează în același timp o perioadă de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activități a căror durată nu depășește o oră. Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală, conducătorul auto are acces la o cușetă.
(2) Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședință a conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepția cazului în care conducătorul auto se află pe un feribot sau în tren și are acces la o cușetă.
(3) Perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședință al conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, se consideră altă muncă.
CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERII DE TRANSPORT
Articolul 10
(1) Se interzice întreprinderilor de transport să remunereze conducătorii auto salariați sau care sunt puși la dispoziția lor în funcție de distanța parcursă și/sau de cantitatea de mărfuri transportată, chiar și sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea ▼M1 2006R0561 — RO — 04.06.2010 — 001.001 — 13
remunerare este de natură să pericliteze siguranța rutieră și/sau să încurajeze încălcarea prezentului regulament.
(2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.
(3) O întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
Fără a duce atingere dreptului statelor membre de a impune răspunderea integrală a întreprinderilor de transport, statele membre pot să asocieze această răspundere cu nerespectarea de către întreprinderi a alineatelor (1) și (2). Statele membre pot lua în considerare orice dovadă care stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil obligată să răspundă pentru încălcarea comisă.
(4) Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism, furnizorii principali de transport, subcontractanții și agenții care utilizează conducători auto se asigură ca orarele de transport convenite prin contract să fie conforme cu prezentul regulament.
(5) (a) Orice întreprindere de transport care folosește vehicule prevăzute cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament:
(i) se asigură ca toate informațiile să fie periodic descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto astfel cum a solicitat statul membru și ca informațiile relevante să fie descărcate mai frecvent astfel încât toate activitățile efectuate de sau pentru această întreprindere să fie descărcate;
(ii) se asigură ca toate informațiile descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto să fie păstrate cel puțin douăsprezece luni după înregistrare și ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informații să poată fi consultate, direct sau la distanță, în localurile întreprinderii.
(b) În sensul prezentului alineat, termenul „descărcate” se interpretează în conformitate cu definiția de la capitolul I litera (s) de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(c) Frecvența maximă cu care se descarcă informațiile relevante în conformitate cu litera (a) punctul (i) se stabilește de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
DEROGĂRI
Articolul 11
Fiecare stat membru poate, în cazul transporturilor rutiere efectuate în întregime pe teritoriul său, să prevadă durate minime mai lungi pentru pauze și perioadele de repaus sau durate de conducere mai scurte decât cele prevăzute la articolele 6-9. În acest caz, statele membre țin seama de contractele colective sau de alte acorduri între partenerii sociali respectivi. Cu toate acestea, prezentul regulament rămâne aplicabil pentru conducătorii auto care efectuează operațiuni de transport internațional.
Articolul 12
Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranța persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura și cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.
Articolul 13
(1) Cu condiția ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1, fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9 și să supună aceste derogări unor condiții speciale pe propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui alt stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele vehicule:
(a) vehicule aparținând autorităților publice sau închiriate de a acestea fără conducător auto pentru efectuarea de transporturi rutiere care nu concurează cu întreprinderile de transport particulare;
(b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii;
(c) tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activități agricole sau forestiere, pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului, care îl închiriază sau îl ia în leasing;
(d) vehicule sau combinații de vehicule a căror masă maximă admisibilă nu depășește7,5 tone, utilizate:
— de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul (13) din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului ( 1 ) pentru livrarea loturilor în cadrul serviciului universal sau
— pentru transportul materialelor, al echipamentului sau al mașinilor care sunt destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale.
Aceste vehicule nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii și cu condiția ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehiculului;
(e) vehicule care circulă exclusiv pe insule a căror suprafață nu depășește 2 300 kilometri pătrați și care nu sunt legate de restul teritoriului național de un pod, vad sau tunel deschis circulației autovehiculelor;
(f) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii, propulsate de gaze naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a căror masă maximă autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu depășește 7,5 tone;
(g) vehicule utilizate pentru cursurile de școală auto și examenele de conducere în vederea obținerii unui permis de conducere sau a unui certificat profesional, cu condiția ca acestea să nu fie utilizate pentru transportul de mărfuri sau de călători în scopuri comerciale;
(h) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecție împotriva inundațiilor, apă, gaze și electricitate, de serviciile de întreținere și control al drumurilor principale, colectare și depozitare a deșeurilor menajere, de serviciile de telegraf și telefon, pentru transmisiuni de radio și televiziune și pentru detectarea emițătorilor sau a receptorilor de radio sau televiziune;
(i) vehicule care au 10-17 locuri destinate exclusiv transportului de călători în scopuri necomerciale;
(j) vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru parcuri de distracții;
(k) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând să fie utilizate în scopuri didactice atunci când staționează;
(l) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme și pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor;
(m) vehicule specializate pentru transportul de bani și/sau de obiecte de valoare;
(n) vehicule utilizate pentru transportul de deșeuri de origine animală sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;

Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(o) vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalații de platforme precum porturile, porturile intermodale de transbordare și terminalele feroviare;
(p) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la piețele locale și viceversa sau de la piețe la abatoarele locale pe o rază de cel mult 50 km.
(2) Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul alineatului (1) și Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
(3) Cu condiția să nu se aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1 și să se asigure o protecție corespunzătoare pentru conducătorii auto, un stat membru poate acorda pe teritoriul său, după aprobarea de către Comisie, derogări minore de la aplicarea prezentului regulament pentru vehiculele utilizate în zone prestabilite în care densitatea populației nu depășește cinci locuitori pe kilometrul pătrat, în următoarele situații:
— serviciile naționale regulate de transport de călători ale căror orare sunt confirmate de către autorități (în acest caz, se autorizează numai derogările referitoare la pauze) și
— operațiunile naționale de transport rutier de mărfuri în contul propriu sau în contul altcuiva care nu au niciun impact asupra pieței interne și sunt necesare pentru menținerea anumitor sectoare de activitate pe teritoriul respectiv, atunci când dispozițiile derogatorii ale prezentului regulament impun o rază maximă de 100 km.
Transportul rutier efectuat în cadrul acestor derogări poate include o deplasare către o regiune în care densitatea populației este de cinci locuitori sau mai mult pe kilometrul pătrat, dar numai pentru a începe sau a termina traseul. Natura și domeniul de aplicare a acestor derogări trebuie să fie proporționale.
Articolul 14
(1) Statele membre pot acorda, după autorizarea de către Comisie, derogări de la aplicarea articolelor 6-9 pentru operațiuni de transport în situații excepționale, cu condiția ca aceste derogări să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1.
(2) În cazuri de urgență, statele membre pot acorda o derogare temporară pe o perioadă de maximum treizeci de zile, care se notifică de îndată Comisiei.
(3) Comisia notifică celorlalte state membre orice derogare acordată în temeiul prezentului articol.
Articolul 15
Statele membre se asigură ca toți conducătorii auto ai vehiculelor prevăzute la articolul 3 litera (a) să fie supuși normelor naționale care asigură o protecție corespunzătoare în ceea ce privește duratele de conducere permise și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.
CAPITOLUL V
PROCEDURI DE CONTROL ȘI SANCȚIUNI
Articolul 16
(1) În cazul în care vehiculele nu au fost echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, se aplică alineatele (2) și (3) de la prezentul articol:
(a) serviciilor regulate naționale de transport călători și
(b) serviciilor regulate internaționale de transport călători, ale căror capete de traseu se găsesc la o distanță de până la cincizeci de km în linie dreaptă de la frontiera dintre două state membre și al căror traseu nu depășește o sută de km.
(2) Întreprinderea de transport stabilește un orar și un tabel de serviciu care indică, pentru fiecare conducător auto, numele, locul de muncă de bază al acestuia și orarul fixat în prealabil pentru diferitele perioade de conducere, celelalte activități, pauzele și perioadele de disponibilitate.
Fiecare conducător auto angajat într-un serviciu prevăzut la alineatul (1) poartă asupra sa un extras din tabelul de serviciu și o copie a orarului de serviciu.
(3) Tabelul de serviciu:
(a) conține toate informațiile indicate la alineatul (2) pentru o perioadă precedentă de cel puțin douăzeci și opt de zile; aceste informații sunt actualizate la intervale periodice a căror durată nu depășește o lună;
(b) este semnat de către conducătorul întreprinderii de transport sau de o persoană autorizată să-l reprezinte;
(c) este păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data expirării perioadei acoperite. Întreprinderea de transport dă un extras din tabel conducătorilor auto interesați, la cererea acestora și
(d) este prezentat și înmânat unui agent de control împuternicit care-l solicită.
Articolul 17
(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, printr-un formular tip stabilit de Decizia 93/173/CEE ( 1 ), informațiile necesare pentru a-i permite să elaboreze, din doi în doi ani, un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și cu privire la evoluția situației în domeniile respective.
(2) Aceste informații trebuie să parvină Comisiei până la data de 30 septembrie din anul următor expirării perioadei de doi ani la care se referă raportul.
(3) Raportul informează, de asemenea, cu privire la folosirea derogărilor prevăzute la articolul 13.
(4) Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului în termen de 13 luni de la expirarea perioadei de doi ani la care se referă raportul.
Articolul 18
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 19
(1) Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura de aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nediscriminatorii. Nici o încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 nu atrage mai mult de o sancțiune sau de o procedură. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre aceste măsuri, precum și regimul de sancțiuni până la data prevăzută la articolul 29 paragraful al doilea. Comisia informează statele membre în consecință.
(2) Orice stat membru permite autorităților competente să aplice o sancțiune unei întreprinderi și/sau unui conducător auto pentru o încălcare a prezentului regulament constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată, chiar dacă acea încălcare a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
În mod excepțional, atunci când se constată o încălcare:
— care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv și
— care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător auto al cărui loc de muncă se află într-un alt stat membru sau țară terță;
un stat membru poate, până la 1 ianuarie 2009, în loc să impună o sancțiune, să notifice faptele constitutive ale încălcării autorității competente a statului membru sau a țării terțe în care este stabilită întreprinderea sau în care își are conducătorul auto locul de muncă.
(3) Atunci când un stat membru deschide o procedură sau aplică o sancțiune pentru o anumită încălcare, el îi furnizează conducătorului auto dovada scrisă corespunzătoare.
(4) Statele membre se asigură că un sistem de sancțiuni proporționat, care poate include sancțiuni financiare, este aplicat în caz de încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de către întreprinderi sau expeditori asociați, exportatori, operatori din turism, furnizori principali de transport, subcontractanți și agenții care utilizează conducători auto care le sunt asociați.
Articolul 20
(1) Conducătorul auto păstrează dovezile furnizate de către un stat membru cu privire la o sancțiune sau la deschiderea unei proceduri până în momentul în care aceeași încălcare a prezentului regulament nu poate să mai atragă o a doua procedură sau o a doua sancțiune în conformitate cu prezentul regulament.
(2) Conducătorul auto prezintă dovada prevăzută la alineatul (1) la cerere.
(3) Un conducător auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport sau care este la dispoziția mai multor întreprinderi de transport prezintă informații suficiente fiecăreia dintre aceste întreprinderi pentru a se conforma capitolului II.
Articolul 21
Pentru a rezolva cazurile în care un stat membru consideră că s-a comis o încălcare a prezentului regulament, care este în mod evident de natură să compromită siguranța rutieră, acesta poate împuternici autoritatea competentă să procedeze la imobilizarea vehiculului respectiv până când se remediază cauza încălcării. Statele membre îl pot obliga pe conducătorul auto să ia o perioadă zilnică de repaus. De asemenea, după caz, statele membre pot să procedeze la retragerea, suspendarea și aplicarea de restricții în ceea ce privește licența întreprinderii, în cazul în care întreprinderea în cauză este stabilită în statul membru respectiv, sau să procedeze la retragerea, suspendarea și aplicarea de restricții în ceea ce privește permisul de conducere al conducătorului auto. Comisia elaborează în conformitate cu procedura de la articolul 24 alineatul (2) orientări cu scopul de a promova aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului articol.
Articolul 22
(1) Statele membre își acordă reciproc asistență în vederea aplicării prezentului regulament și a verificării respectării acestuia.
(2) Autoritățile competente din statele membre își comunică periodic toate informațiile disponibile privind:
(a) încălcările normelor din capitolul II comise de către persoanele nerezidente și orice sancțiuni aplicate pentru astfel de încălcări;
(b) sancțiunile aplicate de către un stat membru rezidenților săi pentru astfel de încălcări comise în alte state membre.
(3) Fiecare stat membru trimite periodic Comisiei informațiile relevante cu privire la interpretarea și aplicarea la nivel național a dispozițiilor prezentului regulament, iar Comisia le trimite celorlalte state membre în format electronic.
(4) Comisia facilitează dialogul între statele membre cu privire la interpretarea și aplicarea la nivel național a prezentului regulament prin intermediul comitetului prevăzut la articolul 24 alineatul (1).
Articolul 23
Comunitatea inițiază cu țările terțe negocieri care s-ar dovedi necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 24
(1) Comisia este asistată de un comitet înființat în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din această decizie.
(3) Comisia își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 25
(1) La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia:
(a) examinează cazurile în care apar diferențe în aplicarea și verificarea respectării dispozițiilor prezentului regulament, în special în ceea ce privește durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus;
(b) clarifică dispozițiile prezentului regulament pentru a promova o abordare comună.
(2) În cazurile speciale prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă o decizie privind abordarea recomandată în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2). Comisia comunică decizia sa Parlamentului European, Consiliului și statelor membre.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 26
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 2
În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (*).
___________ (*) JO L 102, 11.4.2006, p. 1”;
2. La articolul 3, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:
„(1) Aparatul de înregistrare se instalează și se folosește la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru transportul rutier de călători sau mărfuri, cu excepția vehiculelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Vehiculele menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, se pot conforma acestei obligații până la 31 decembrie 2007.
(2) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menționate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.
(3) Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.”
3. La articolul 14, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică și într-o formă lizibilă, foile de înregistrare, precum și imprimatele scoase de fiecare dată când acestea se prezintă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), timp de cel puțin un an după ce au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați o copie, la cererea acestora. De asemenea, întreprinderea pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, la cererea acestora, o copie a informațiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase și informațiile descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.”
4. Articolul 15 se modifică după cum urmează:
— la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:
„În caz de deteriorare sau de proastă funcționare a cardului conducătorului auto sau în cazul în care acesta nu este în posesia cardului, conducătorul auto:
(a) la începutul traseului, imprimă informațiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce și pe foaia scoasă trebuie să figureze:
(i) informațiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;
(ii) perioadele prevăzute la alineatul (3) liniuța a doua, literele (b), (c) și (d);
(b) la sfârșitul traseului, imprimă informațiile privind perioadele de timp înregistrate de aparatul de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei activități, perioadele de disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimatul scos la începutul traseului, atunci când aceste informații nu au fost înregistrate de tahograf, marchează pe document datele detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau a permisului de conducere), inclusiv semnătura.”;
— la alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:
„Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura montată la bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu se află în vehicul, perioadele de timp indicate la alineatul (3) liniuța a doua literele (b), (c) și (d):
(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia, sau (b) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferită de aparatul de înregistrare.
Atunci când la bordul vehiculului echipat cu un aparat de control în conformitate cu anexa I B se află mai mulți conducători auto, fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a tahografului.”;
— la alineatul (3), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:
„(b) se înțelege prin «altă muncă» orice altă activitate în afară de cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (*), precum și orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transporturilor sau din afara acestui sector; aceste activități se înregistrează cu semnul ;
(c) «disponibilitatea», definită la articolul 3 litera (b) din Directiva 2002/15/CE, se înregistrează cu semnul .
___________ (*) JO L 80, 23.3.2002, p. 35”;
— alineatul (4) se elimină;
— alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:
„(7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și
(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
(b) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) cardul de conducător auto al cărui titular este;
(ii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și (iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile de zile.
(c) Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alineatele (2) și (3).”
Articolul 27
Regulamentul (CEE) nr. 2135/98 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) (a) Din a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (*), vehiculele puse în circulație pentru prima dată sunt echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate cu dispozițiile din anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
___________ (*) JO L 102, 11.4.2006, p. 1”;
2. La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a putea elibera cardurile de conducător auto până în a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006.”
Articolul 28
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se abrogă și se înlocuiește cu prezentul regulament.
Cu toate acestea, articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se aplică în continuare până la datele stabilite la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/59/CE.
Articolul 29
Prezentul regulament intră în vigoare la 11 aprilie 2007, cu excepția articolului 10 alineatul (5), a articolului 26 alineatele (3) și (4) și a articolului 27, care intră în vigoare la 1 mai 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
LEGISLAŢIE SOCIALĂ ÎN DOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER
Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Directiva 2006/22/CE, Regulamentul (CEE) nr. 3821/85

––NOTA DE ORIENTARE 1
Obiect: Derogare cu caracter excepţional de la perioadele minime de repaus şi de la duratele maxime
de conducere.
Articolul: Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie adoptată: Articolul 12 conţine dispoziţii care permit unui conducător auto
derogarea de la cerinţele minime de repaus şi de la duratele maxime de conducere menţionate la
articolele 6-9 în scopul găsirii unui loc de oprire corespunzător. Acest articol nu autorizează pentru
conducătorul auto derogarea de la regulament din motive cunoscute înainte de începerea călătoriei.
Acest articol este creat pentru a permite conducătorilor auto rezolvarea cazurilor în care respectarea
regulamentului pe durata călătoriei devine imposibilă în mod neaşteptat, şi anume în situaţii în care
apar dificultăţi anormale, independente de voinţa conducătorului auto şi aparent de neevitat, care nu
pot fi anticipate, chiar şi în cazul în care se iau toate precauţiile. Derogarea are, de asemenea, rolul de a
asigura siguranţa persoanelor, a vehiculului şi a încărcăturii acestuia şi îndeplineşte cerinţa de a lua în
calcul siguranţa rutieră în orice situaţie.
Există trei părţi care au anumite obligaţii în raport cu aceste situaţii:
1) O întreprindere de transport trebuie să planifice atent călătoria în condiţii de siguranţă a
conducătorului auto, prevăzând, de exemplu, blocajele periodice în trafic, condiţiile meteorologice şi
accesul la spaţii de parcare adecvate, acest lucru însemnând că trebuie să organizeze activitatea astfel
încât conducătorii auto să poată respecta regulamentul şi să ţină seama de respectarea cerinţelor
expeditorilor şi ale societăţilor de asigurări cu privire la parcarea în siguranţă.
2) Un conducător auto trebuie să respecte cu stricteţe normele şi să nu depăşească duratele-limită de
conducere, cu excepţia cazurilor în care intervin în mod neaşteptat situaţii excepţionale şi devine
imposibilă respectarea regulamentului fără a pune în pericol siguranţa rutieră, siguranţa persoanelor, a
vehiculului sau a încărcăturii acestuia. Dacă un conducător auto hotărăşte că este necesară derogarea
de la regulament şi că acest lucru nu periclitează siguranţa rutieră, trebuie să indice manual natura sau
cauza derogării (în orice limbă comunitară, în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din
aparatul de înregistrare sau în registrul de sarcini) până la oprire.
3) O autoritate de executare trebuie să-şi exercite libertatea profesională de a acţiona atunci când
controlează un conducător auto sau când evaluează în ce măsură se justifică derogarea de la duratelelimită
de conducere.
Atunci când evaluează legitimitatea derogării pe baza articolului 12, toate situaţiile trebuie să fie
examinate cu atenţie de către o autoritate de executare, inclusiv:
(a) un istoric al înregistrărilor duratelor de conducere ale conducătorului auto pentru a se stabili
standardul de performanţă al conducătorului auto şi pentru a verifica în ce măsură conducătorul
auto respectă în mod normal normele referitoare la duratele de conducere şi de repaus şi în ce
măsură derogarea are un caracter excepţional;
(b) derogarea de la duratele-limită de conducere nu trebuie să intervină cu regularitate şi trebuie să
fie cauzată de situaţii excepţionale precum: accidente rutiere majore, condiţii meteorologice
extreme, devieri de la traseu, lipsa spaţiului de parcare etc. (Această listă cu posibile situaţii
excepţionale este doar orientativă. Evaluarea se axează pe principiul conform căruia motivul unei
posibile derogări de la duratele-limită de conducere nu trebuie să fie cunoscut şi nici măcar nu
trebuie să existe posibilitatea de a fi anticipat);
(c) duratele-limită de conducere zilnice şi săptămânale ar trebui să fie respectate, prin urmare
conducătorul nu ar trebui să aibă „câştiguri de timp” prin depăşirea duratei-limită de conducere în
căutarea unui loc de parcare;
(d) derogarea de la normele referitoare la duratele-limită de conducere nu trebuie să genereze o
reducere a pauzelor necesare şi nici a repausului zilnic şi săptămânal.

–––NOTĂ DE ORIENTARE 2
Subiect: Înregistrarea duratei de deplasare a unui conducător auto către o destinaţie care nu
este locul obişnuit de preluare sau de predare a unui vehicul care intră în domeniul de aplicare
al Regulamentului (CE) nr. 561/2006
Articolul: 9 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie adoptată:
Un conducător autor care se deplasează către o anumită destinaţie, alta decât sediul
angajatorului, indicată de angajator pentru a prelua şi a conduce un vehicul echipat cu
tahograf, îndeplineşte o obligaţie de serviciu şi, prin urmare, nu poate dispune în mod liber de
timpul său.
Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) şi (3):
– perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa către o destinaţie sau
pentru a se întoarce dintr-un anumit loc, care nu este nici locul de reşedinţă a conducătorului
auto, nici sediul angajatorului, şi unde conducătorul auto trebuie să preia sau să predea un
vehicul care intră în domeniul de aplicare a regulamentului, indiferent dacă angajatorul a dat
instrucţiuni cu privire la durata şi modul de deplasare sau dacă această alegere a fost lăsată la
latitudinea conducătorului auto, trebuie considerată fie ca „disponibilitate”, fie ca „altă
muncă”, în funcţie de legislaţia naţională a statului membru;
şi
– perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un vehicul care nu intră în
domeniul de aplicare a regulamentului pentru a se deplasa către o destinaţie sau pentru a se
întoarce dintr-un anumit loc, atunci când acesta nu este nici locul de reşedinţă al
conducătorului auto, nici sediul angajatorului, în vederea preluării sau predării unui vehicul
care intră în domeniul de aplicare a regulamentului, trebuie considerată „altă muncă”.
Durata deplasării poate fi considerată „repaus” sau „pauză” în următoarele trei cazuri.
Primul caz este atunci când conducătorul auto însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul sau
cu trenul. În acest caz, conducătorul auto îşi poate efectua repausul sau pauza, cu condiţia ca
acesta să aibă acces la o cuşetă [articolul 9 alineatul (1)].
Al doilea caz apare atunci când conducătorul auto nu însoţeşte un vehicul, ci se deplasează cu
trenul sau feribotul către un loc unde va prelua sau preda un vehicul care intră în domeniul de
aplicare a regulamentului [articolul 9 alineatul (2)] sau se întoarce din acel loc, cu condiţia ca
acesta să aibă acces la o cuşetă pe acel feribot sau tren.
Al treilea caz apare atunci când vehiculul este manipulat de mai mult de un conducător auto.
Atunci când un al doilea membru al echipajului aflat la bordul vehiculului pentru a-l putea conduce, în caz de necesitate, este aşezat lângă conducătorul auto şi nu este implicat activ asistând conducătorul auto, o perioadă de 45 de minute din „perioada de disponibilitate” a acelui membru al echipajului poate fi considerată „pauză”.
Nu se face nicio diferenţiere în funcţie de natura contractului de muncă al conducătorului auto. Astfel, aceste norme se aplică atât conducătorilor auto cu contract pe durată nedeterminată, cât şi celor angajaţi de o întreprindere de muncă temporară care închiriază forţă de muncă.
În cazul conducătorilor auto cu contract temporar, „sediul angajatorului” înseamnă centrul operaţional al unei întreprinderi care utilizează serviciile conducătorului auto respectiv pentru activităţile sale de transport rutier („întreprinderea utilizatoare”) şi nu sediul principal al „întreprinderii de muncă temporară”

–––Nota de orientare nr. 3
Aspect: Dispunerea întreruperii unei pauze sau a unui repaus zilnic sau săptămânal cu scopul de a conduce un
vehicul la un capăt de traseu, un loc de parcare sau la graniță.
Articolul 4 literele (d) și (f) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie urmată: În general, pe parcursul unei perioade de repaus zilnic sau săptămânal un
conducător auto trebuie să poată dispune liber de timpul său și, prin urmare, să nu fie obligat să rămână în
apropierea vehiculului.
În general, întreruperea unei pauze sau a unei perioade de repaus zilnic sau săptămânal constituie o încălcare
[cu excepția cazului în care se aplică „norma privind feribotul” – articolul 9 alineatul (1)]. Cu toate acestea, la un
capăt de traseu sau într-un loc de parcare poate avea loc o situație neobișnuită sau o urgență care să motiveze
mutarea vehiculului. La un capăt de traseu există în mod normal un conducător auto (angajat al capătului de
traseu) care mută vehiculul la nevoie.
Dacă acesta nu este cazul, iar mutarea vehiculului devine inevitabilă din cauza unor circumstanțe excepționale,
conducătorul auto își poate întrerupe perioada de repaus numai la solicitarea unei autorități competente sau a
unui agent responsabil de capătul de traseu, autorizați să ordone mutarea vehiculelor.
În alte locuri (de exemplu, locurile de parcare, trecerea frontierei și în situații de urgență), dacă există motive de
urgență obiective pentru care vehiculul trebuie mutat sau dacă poliția sau o altă autoritate (de exemplu, pompierii,
autoritățile de administrare a drumurilor, agenții vamali etc.) dau un ordin de mutare a vehiculului, conducătorul
auto trebuie să își întrerupă pauza sau perioada de repaus pentru câteva minute, nesăvârșind, în acest caz, o
încălcare.
În cazul în care apare o astfel de urgență, responsabilii de aplicarea legii din statele membre trebuie să fie
toleranți în urma evaluării unei situații individuale.
O astfel de întrerupere a pauzei sau a perioadei de repaus a conducătorului auto trebuie să fie înregistrată
manual de către acesta și, dacă este posibil, să fie autentificată de către autoritatea competentă care a dispus
mutarea vehiculului.

–––-Nota de orientare nr. 4
Aspect: Înregistrarea unei perioade de conducere de tahograful digital atunci când conducătorii auto sunt
implicați în operațiuni de oprire sau de staționare frecvente.
Articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 în legătură cu Regulamentul (CE) nr. 1360/2002 (anexa 1B)
Abordarea care trebuie urmată:
Întrucât tahografele digitale înregistrează cu o mai mare acuratețe decât tahografele analogice, conducătorii auto
implicați în operațiuni de oprire sau de staționare frecvente se pot confrunta cu mai multe înregistrări ale
perioadelor de conducere atunci când utilizează un tahograf digital decât în cazul unui tahograf analog. Această
situație este temporară și poate afecta în special operațiunile locale de transport de mărfuri. Ea va dura numai pe
parcursul perioadei de tranziție în care tahograful analog și cel digital sunt folosite în paralel.
Pentru a încuraja răspândirea rapidă a tahografelor digitale oferind, în același timp, un tratament egal
conducătorilor auto – indiferent de instrumentul de înregistrare utilizat – agențiile naționale de punere în aplicare a
legii trebuie să poată apela la un anumit prag de toleranță pe parcursul perioadei de tranziție. Această toleranță
de tranziție se aplică vehiculelor implicate în operațiuni de oprire sau de staționare frecvente și care sunt echipate
cu tahografe digitale.
Cu toate acestea, autoritățile responsabile de punerea în aplicare a legii vor trebui să acționeze în orice moment
cu discreție profesională. Mai mult, în cazul în care un conducător auto se află la volanul vehiculului și este
implicat activ într-o operațiune de transport care intră în domeniul de aplicare a regulamentului, se consideră că
acesta conduce indiferent de circumstanțele sale (de exemplu, în cazul în care conducătorul auto se află într-un
ambuteiaj sau la semafor).
Prin urmare:
• Statele membre trebuie să informeze agenții de control că au posibilitatea de a permite, în momentul verificării
datelor din tahograful digital, o toleranță de până la 15 minute pentru o perioadă de conducere în bloc de patru
ore și jumătate (4,5) pentru vehiculele implicate în operațiuni de oprire sau de staționare frecvente, cu condiția ca
acestea să fie sprijinite de dovezi. Această toleranță poate fi aplicată, de exemplu, prin scăderea unui minut
pentru fiecare perioadă de conducere în bloc, între opriri, fiind permis un prag de maxim 15 minute pentru o
perioadă de conducere în bloc de patru ore și jumătate (4,5);
• Agenții de control trebuie, în momentul exercitării cu discreție profesională a funcțiilor care le revin, să se
orienteze în funcție de circumstanțe și să folosească dovezile pe care le au la dispoziție la momentul respectiv
(cum ar fi dovada verificabilă că conducătorul auto a fost implicat în opriri frecvente) și să verifice ca interpretarea
lor să nu devieze de la aplicarea corespunzătoare a normelor privind perioadele de conducere și, prin urmare, să
submineze siguranța rutieră.
• Statele membre pot utiliza analiza computerizată configurată pentru a integra o perioadă de toleranță în
calculele privind duratele de conducere, însă trebuie să aibă în vedere că aceasta poate conduce într-o etapă
ulterioară la probleme privind dovezile. În orice caz, toleranța nu trebuie să depășească pragul de 15 minute
pentru o perioadă de conducere în bloc de patru ore și jumătate (4,5).
• Toleranța nu trebuie să discrimineze sau să dezavantajeze conducătorii auto naționali sau internaționali, iar
aceasta trebuie avută în vedere pentru operațiunile în care traseul indică în mod clar operațiuni de oprire sau de
staționare frecvente.

–––Nota de orientare nr. 5
Subiect: Formular de certificat de desfășurare a activității stabilit prin Decizia Comisiei (2009/959/UE)
din 14 decembrie 2009 de modificare a Deciziei 2007/230/CE privind formularul referitor la legislația
socială în domeniul transporturilor rutiere
Articole: articolul 11 alineatul (3) și articolul 13 din Directiva 2006/22/CE
Abordarea care trebuie adoptată: Formularul de certificat nu este necesar pentru activități care pot fi
înregistrate de tahograf. Prima sursă de informații în cadrul controalelor rutiere este reprezentată de
înregistrările efectuate de tahograf, iar absența înregistrărilor ar trebui să fie justificată printr-o atestare
numai dacă înregistrările făcute de tahograf, inclusiv intrările efectuate manual, nu s-au putut realiza din
motive obiective. Indiferent de circumstanțe, setul integral de înregistrări efectuate de tahograf, însoțit
de formular, dacă este cazul, se acceptă ca probă suficientă a conformității cu Regulamentul (CE) nr.
561/2006 sau cu AETR, cu excepția situației în care există o suspiciune justificată.
Certificatul vizează anumite activități din perioada menționată la articolul 15 alineatul (7) litera (a) din
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, respectiv ziua curentă și cele 28 de zile anterioare.
Certificatul poate fi utilizat în cazurile în care șoferul:
 s-a aflat în concediu medical
 s-a aflat în concediu, în cadrul concediului său anual de odihnă, în conformitate cu legislația statului
membru în care se află sediul întreprinderii
 s-a aflat în concediu sau în repaus
 a condus un alt vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al
AETR
 a desfășurat o altă activitate decât condusul
 a fost disponibil
și în cazul în care înregistrarea acestor activități cu ajutorul echipamentului de înregistrare a fost
imposibilă.
Căsuța „concediu sau repaus” poate fi utilizată în situația în care șoferul nu a condus, nu a efectuat alte
activități sau nu a fost disponibil, nu s-a aflat în concediu medical sau în concediu anual, luându-se în
considerare, de exemplu, și cazurile de șomaj parțial, de grevă sau lock-out.
Statele membre nu sunt obligate să impună utilizarea formularului în cazul în care lipsesc înregistrări
însă, dacă se cere un formular, trebuie recunoscută valabilitatea acestui formular standardizat. Pe de altă
parte, însă, nu se impune niciun fel de formular pentru perioadele obișnuite de repaus zilnic sau
săptămânal.
Formularul este acceptat în toată Uniunea Europeană, în oricare dintre limbile oficiale ale UE. Formatul
său standard îl face mai ușor de înțeles, deoarece conține câmpuri predeterminate numerotate care
trebuie completate. În cadrul transporturilor AETR se recomandă utilizarea formularului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite
Completarea tuturor câmpurilor din formular se face prin dactilografiere. Pentru a fi considerat valabil,
formularul trebuie semnat atât de reprezentantul societății, cât și de către șofer, înainte de începerea
călătoriei. Pentru șoferii care desfășoară activități independente, șoferul semnează de două ori, o dată în
calitate de reprezentant al societății și o dată în calitate de șofer.
Numai originalul semnat este valabil. Textul formularului nu poate fi modificat. Formularul nu poate fi semnat în alb și nu poate fi modificat prin adăugarea unor completări scrise de mână. Formularul se acceptă transmis prin fax sau în format digital dacă acest lucru este permis prin lege, în conformitate cu legislația națională.
Formularul poate fi imprimat pe hârtie cu antet, respectiv cu sigla societății și cu detaliile de contact ale acesteia, însă completarea câmpurilor în care se solicită informații privind societatea rămâne obligatorie.

–––Nota de orientare nr. 6
Aspect: Înregistrarea timpului petrecut la bordul unui feribot sau tren în momentul în care conducătorul auto are
acces la o cușetă.
Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie urmată: În general, pe parcursul unei perioade de repaus, un conducător auto trebuie
să poată dispune liber, în temeiul articolului 4 litera (f), de timpul său. Cu toate acestea, un conducător auto are
dreptul să ia o pauză sau o perioadă de repaus zilnic sau săptămânal atunci când călătorește cu feribotul sau cu
trenul cu condiția să aibă acces la o cușetă. Aceasta rezultă din textul articolului 9 alineatul (2), care prevede că
orice perioadă petrecută călătorind „nu se consideră repaus sau pauză, cu excepția cazului în care
conducătorul auto se află pe un feribot sau în tren și are acces la o cușetă”.
De asemenea, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), o durată de repaus zilnic normală de cel puțin 11 ore
la bordul unui feribot sau tren (în cazul în care un conducător auto are acces la o cușetă) poate fi întreruptă de
două ori cel mult de alte activități (cum ar fi îmbarcarea sau debarcarea de la bordul unui feribot sau tren). Durata
totală a celor două întreruperi nu poate depăși o oră. În orice caz, această perioadă nu poate avea drept rezultat
reducerea unei durate de repaus zilnic normale.
În cazul unei perioade de repaus zilnic normale luată în două tranșe, prima dintre acestea de cel puțin 3 ore, iar a
doua de cel puțin 9 ore [astfel cum se prevede la articolul 4 litera (g)], numărul întreruperilor (maxim două)
vizează întreaga perioadă de repaus zilnic și nu fiecare parte a perioadei de repaus zilnic normal luată în două
tranșe.
Derogările în temeiul articolului 9 alineatul (1) nu se aplică unei durate de repaus săptămânal, fie ea redusă sau
normală.

––NOTA DE ORIENTARE 7
Problemă: Sensul expresiei „fiecare perioadă de 24 de ore”
Articol: 8 alineatele (2) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie urmată:
În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din regulament, o nouă perioadă de repaus zilnic trebuie să fie luată pe parcursul fiecărei perioade de 24 de ore după încheierea perioadei de odihnă precedente (perioadă normală sau redusă de repaus zilnic sau săptămânal). Următoarea perioadă de 24 de ore începe după încheierea perioadei corespunzătoare de repaus zilnic sau săptămânal luate. Termenul perioadă de repaus „corespunzătoare” ar trebui să fie interpretat ca fiind o perioadă de repaus cu o durată minimă legală efectuată în perioada de 24 de ore de după încheierea perioadei de repaus corespunzătoare anterioare. Această perioadă de repaus corespunzătoare se poate încheia mai târziu de 24 de ore după încheierea perioadei de repaus anterioare dacă durata sa totală este mai mare decât durata minimă prevăzută de legislație.
Pentru a stabili respectarea dispozițiilor cu privire la timpul de repaus zilnic, autoritățile responsabile cu aplicarea legii ar trebui să examineze toate perioadele de 24 de ore care urmează unei perioade de repaus zilnic sau săptămânal corespunzătoare.
În cazurile în care autoritățile responsabile cu aplicarea legii se confruntă cu perioade de activitate care urmează unei perioade de repaus zilnic sau săptămânal corespunzătoare în care conducătorii auto nu ating o perioadă de repaus zilnic corespunzătoare, se recomandă ca autoritățile responsabile cu aplicarea legii:
1. să împartă perioadele de activitate menționate anterior în perioade consecutive de 24 de ore începând de la sfârșitul ultimei perioade de repaus zilnic sau săptămânal corespunzătoare și
2. să aplice normele privind perioadele de repaus zilnic pentru fiecare dintre aceste perioade de referință de 24 de ore. În cazul în care sfârșitul unei astfel de perioade de 24 de ore cade în perioada de repaus în curs, care nu este o perioadă de repaus corespunzătoare deoarece durata minimă legală nu a fost atinsă în perioada de 24 de ore respectivă, dar care continuă în următoarea perioadă de 24 de ore și atinge o durată minimă necesară, la un moment ulterior, atunci următoarea perioadă de 24 de ore se calculează începând cu momentul în care un conducător auto își încheie perioada de repaus cu o durată totală de cel puțin 9/11 ore sau mai mult și își reia perioada zilnică de lucru.
În cazul în care este identificată o perioadă de repaus zilnic sau săptămânal corespunzătoare, evaluarea următoarei perioade de 24 de ore începe la sfârșitul acestei perioade de repaus săptămânal sau zilnic corespunzătoare (de la sfârșitul perioadei de repaus relevante în cazul în care perioada de repaus luată este de fapt mai mare decât perioada minimă cerută).
Această metodă de calcul trebuie să permită autorităților competente să identifice și să sancționeze toate încălcările dispoziției privind perioada de repaus zilnic de pe parcursul fiecărei perioade de 24 de ore.
Metoda de calcul analoagă ar trebui să se aplice conducătorilor auto în cazul conducerii în echipaj, iar perioada de referință de 24 de ore ar trebui să fie înlocuită cu o perioadă de 30 de ore, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (5) din regulament.

–––NOTA DE ORIENTARE 8
Obiect: Situații excepționale în care este autorizată conducerea fără card de conducător auto.
Articol: Articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 (articolul 16 din Regulamentul abrogat
nr. 3821/85) și articolul 13 alineatul 3 din anexa la Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR)
Abordarea care trebuie urmată:
Articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 prevede că, în caz de deteriorare, funcționare defectuoasă, pierdere sau furt al cardului de conducător auto, conducătorul trebuie ca, în termen de șapte zile calendaristice, să solicite înlocuirea acestuia autorităților competente ale statului membru unde își are reședința curentă. Autoritățile respective trebuie să furnizeze un card de înlocuire în termen de opt zile lucrătoare1 de la data primirii unei cereri detaliate în acest sens. În astfel de circumstanțe, conducătorul auto poate continua să conducă fără card de conducător auto timp de maximum 15 zile calendaristice sau pe o perioadă mai lungă dacă acest lucru este necesar pentru întoarcerea vehiculului la locația sa de bază, cu condiția ca conducătorul auto să poată dovedi imposibilitatea prezentării sau utilizării cardului în această perioadă. Dovada ar putea consta într-un raport întocmit de poliție privind pierderea sau furtul cardului, o declarație oficială adresată autorităților competente sau o confirmare a depunerii cererii de înlocuire. Deși termenul de 15 zile calendaristice poate fi depășit în cazul în care o cerere de înlocuire a unui card de conducător auto este depusă la sfârșitul perioadei de șapte zile calendaristice și este urmată de furnizarea cardului de înlocuire de către autoritățile competente la sfârșitul perioadei de opt zile lucrătoare, aceasta nu modifică perioada de 15 zile calendaristice prevăzută la articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 în care conducătorul auto este autorizat să continue să conducă fără card de conducător auto sau o perioadă mai lungă dacă acest lucru este necesar pentru întoarcerea vehiculului
la sediu.
Un conducător auto care se întoarce la sediul societății de transport după o călătorie în timpul căreia cardul său de conducător auto a fost deteriorat, a funcționat defectuos, a fost pierdut sau furat, ar trebui să fie autorizat să continue să conducă fără card de conducător auto în cursul altor călătorii eventuale, timp de 15 zile calendaristice, sau pe o perioadă mai lungă, dacă este necesar, pentru a permite întoarcerea vehiculului la sediu, astfel cum se prevede la articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, doar în cazul în care conducătorul auto solicită eliberarea unui nou card de către autoritatea competentă în termenul reglementar de șapte zile calendaristice, astfel încât să poată dovedi ulterior că este în așteptarea emiterii unui card de înlocuire.
O astfel de concluzie decurge din dispozițiile menționate mai sus și, de asemenea, din ideea potrivit căreia, continuitatea operațiunilor întreprinderii de transport nu trebuie să fie afectată în mod disproporționat, cu condiția ca toate celelalte măsuri de protecție (înregistrările imprimate și manuale) specifice pentru conducerea fără card de conducător auto, să fie, de asemenea, adoptate.

  1. #1 by calin on 16/10/2014 - 18:05

    Nu mai stiu ce sa faca sa te ingenuncheze frate. Numai transportator sa nu fii in vremurile astea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: