DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 2002/15/CE din 11 martie 2002

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 2002/15/CE din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special art. 71 si 137 alin. (2),

avand in vedere propunerea Comisiei[1],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social[2],

dupa consultarea Comitetului Regiunilor,

hotarand in conformitate cu procedura prevazuta in art. 251 din Tratat[3] si avand in vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere la 16 ianuarie 2002,

intrucat:

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3820/85 din 20 decembrie 1985 privind armonizarea anumitor legislatii sociale in materie de transport rutier[4] a stabilit reguli comune referitoare la timpul de conducere auto si la perioadele de odihna ale conducatorilor auto; regulamentul respectiv nu prevede alte aspecte ale timpului de lucru in domeniul transportului rutier.

Directiva Consiliului 93/104/CE din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru[5] face posibila adoptarea unor cerinte mai specifice pentru organizarea timpului de lucru. Tinand cont de caracterul sectorial al acestei directive, dispozitiile acesteia au prioritate fata de Directiva 93/104/CE in temeiul art. 14 din aceasta.

In pofida negocierilor intense intre partenerii sociali, nu a fost posibil sa se ajunga la un acord in privinta lucratorilor mobili din transportul rutier.

Este prin urmare necesar sa se adopte o serie de dispozitii mai specifice privind timpul de lucru in transportul rutier, menite sa asigure siguranta transportului, precum si sanatatea si siguranta persoanelor implicate.

Deoarece obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate in suficienta masura de statele membre si, prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorita dimensiunii si efectelor actiunii propuse, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii asa cum este prevazut in art. 5 din Tratat. Potrivit principiului proportionalitatii, dupa cum este enuntat in acest articol, prezenta directiva nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Domeniul de aplicare a prezentei directive face referire numai la lucratorii mobili angajati de intreprinderi de transport infiintate intr-un stat membru, care participa la activitati mobile de transport rutier reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor dispozitii specifice, de Acordul european privind munca echipajelor de pe vehiculele care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR).

Ar trebui sa se precizeze ca lucratorii mobili exclusi din domeniul de aplicare a prezentei directive, altii decat conducatorii auto independenti, beneficiaza de protectia de baza prevazuta de Directiva 93/104/CE. Aceasta protectie de baza include regulile existente privind timpul de repaos corespunzator, durata maxima a saptamanii medii de lucru, concediul anual si anumite dispozitii de baza aplicabile lucratorilor de noapte, inclusiv controalele medicale.

Intrucat conducatorii auto independenti sunt inclusi in domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar sunt exclusi din cel al Directivei 93/104/CE, acestia ar trebui sa fie exclusi temporar din domeniul de aplicare a prezentei directive in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1).

Definitiile folosite in prezenta directiva nu trebuie sa constituie un precedent pentru alte reglementari comunitare privind timpul de lucru.

Pentru a imbunatati siguranta rutiera, a evita denaturarea concurentei si a garanta siguranta si sanatatea lucratorilor mobili care intra sub incidenta prezentei directive, acestia trebuie sa stie cu precizie care perioade dedicate activitatilor de transport rutier constituie timp de lucru si care nu, fiind astfel considerate timp de pauza, timp de repaos sau perioade de disponibilitate. Acestor lucratori ar trebui sa li se acorde perioade zilnice si saptamanale minime de odihna, precum si pauze corespunzatoare. Este de asemenea necesar sa se fixeze o limita maxima a numarului de ore de lucru saptamanale.

Cercetarile arata ca organismul uman este mai sensibil in timpul noptii la perturbarile induse de mediu si de asemenea la anumite forme greoaie de organizare si ca perioadele lungi de lucru in timpul noptii pot fi daunatoare sanatatii lucratorilor si le pot periclita siguranta, precum si siguranta rutiera in general.

Prin urmare, apare necesitatea sa se limiteze durata perioadelor de lucru in timpul noptii si sa se prevada acordarea de compensatii corespunzatoare conducatorilor auto profesionisti care lucreaza in timpul noptii pentru activitatea pe care o desfasoara si acestia sa nu fie dezavantajati in ceea ce priveste sansele de formare profesionala.

Angajatorii trebuie sa tina evidenta depasirilor duratei maxime a saptamanii medii de lucru aplicabile lucratorilor mobili.

Dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 privind durata de conducere a autovehiculul in cadrul transportului de pasageri international si national, altul decat serviciile regulate, ar trebui sa se aplice in continuare.

Comisia ar trebui sa urmareasca aplicarea prezentei directive si evolutiile in acest domeniu in statele membre si sa prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea regulilor si consecintele dispozitiilor referitoare la lucrul in timpul noptii.

Este necesar sa se prevada ca anumite dispozitii pot face obiectul unor derogari adoptate, in functie de conditii, de catre statele membre sau de partenerii sociali. Ca regula generala, in eventualitatea unei derogari, lucratorii respectivi trebuie sa beneficieze de perioade de repaos compensatorii,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1

Obiect

Obiectul prezentei directive consta in stabilirea cerintelor minime legate de organizarea timpului de lucru in vederea imbunatatirii protectiei sanatatii si siguranta persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier si cresterea sigurantei rutiere, precum si alinierea conditiilor de concurenta.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezenta directiva se aplica lucratorilor mobili angajati in intreprinderi infiintate intr-un stat membru, care participa la activitati de transport rutier reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor dispozitii specifice, de acordul AETR.

Fara a aduce atingere dispozitiilor din urmatorul paragraf, prezenta directiva se aplica conducatorilor auto independenti incepand cu data de 23 martie 2009.

Cu cel putin doi ani inainte de aceasta data, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului. Acest raport analizeaza consecintele excluderii conducatorilor auto independenti din domeniul de aplicare a directivei in privinta sigurantei rutiere, conditiilor concurentei, structurii profesiei cat si aspectelor sociale. Se tine cont de conditiile din fiecare stat membru referitoare la structura industriei transporturilor si la mediul de lucru in domeniul transportului rutier. Pe baza acestui raport, Comisia prezinta o propunere avand ca obiectiv, daca este cazul:

fixarea modalitatilor pentru includerea conducatorilor auto independenti in domeniul de aplicare a directivei in privinta acelor conducatori auto independenti care nu participa la activitati de transport rutier in alte state membre si care sunt supusi constrangerilor locale din motive obiective, cum ar fi o locatie periferica, distante interne lungi si un mediu concurential specific, sau

neincluderea conducatorilor auto independenti in domeniul de aplicare a directivei.

Dispozitiile Directivei 93/104/CE se aplica lucratorilor mobili exclusi din domeniul de aplicare a prezentei directive.

In masura in care prezenta directiva contine dispozitii mai specifice in ce priveste lucratorii mobili care efectueaza activitati de transport rutier, aceasta are prioritate, in temeiul art. 14 din Directiva 93/104/CE, in fata dispozitiilor corespunzatoare ale acestei directive.

Prezenta directiva completeaza dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 si, acolo unde este necesar, ale acordului AETR, care are prioritate in fata dispozitiilor prezentei directive.

Articolul 3

Definitii

In sensul prezentei directive:

`timp de lucru` reprezinta:

in cazul lucratorilor mobili: perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in timpul caruia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica:

perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, urmatoarele:

conducerea autovehiculului;

incarcarea si descarcarea;

ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul;

curatenia si intretinerea tehnica;

toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale sau de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare, etc.;

perioadele de timp in care acesta nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in chestiune, sau in conditiile generale negociate intre partenerii sociali si/sau in conditiile legislatiei statelor membre;

in cazul conducatorilor auto independenti, aceeasi definitie se aplica perioadei cuprinse intre inceputul si sfarsitul lucrului, in timpul careia conducatorul auto independent se afla la postul sau de lucru, la dispozitia clientului sau exercitandu-si functiile sau activitatile altele decat activitatea administrativa generala care nu este direct legata de operatia de transport respectiva aflata in curs de desfasurare.

Perioadele de pauza la care se face referire la art. 5, perioadele de odihna la care se face referire la art. 6 si, fara a aduce atingere legislatiei statelor membre sau acordurilor dintre partenerii sociali care prevad ca aceste perioade ar trebui compensate sau limitate, perioadele de disponibilitate mentionate la lit. (b) a prezentului articol, sunt excluse din timpul de lucru;

`perioade de disponibilitate` reprezinta:

perioadele, altele decat cele de pauza sau de repaos, in timpul carora lucratorului mobil nu i se cere sa ramana la postul sau de lucru, dar trebuie sa fie disponibil sa raspunda la orice apel de a intreprinde o calatorie sau a relua conducerea vehiculului sau de a efectua o alta munca. In special aceste perioade de disponibilitate includ perioadele in timpul carora lucratorul mobil insoteste un vehicul care este transportat cu feribotul sau cu trenul, precum si perioadele de asteptare la granita si cele datorate interdictiilor de circulatie.

Aceste perioade si durata lor previzibila sunt cunoscute in avans de catre lucratorul mobil, adica fie inaintea plecarii fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei respective, sau in conditiile generale negociate intre partenerii sociali si/sau in conditiile legislatiei statelor membre.

pentru lucratorii mobili care conduc vehiculul in echipa, perioada petrecuta stand langa sofer sau in cuseta in timp ce vehiculul este in miscare;

`post de lucru` reprezinta:

locul unde se afla sediul principal al intreprinderii pentru care persoana respectiva care efectueaza activitati mobile de transport rutier indeplineste anumite sarcini, impreuna cu diversele sucursale ale intreprinderii, indiferent daca acestea sunt situate in acelasi loc cu sediul social sau sediul principal;

vehiculul utilizat la indeplinirea sarcinilor de catre persoana care efectueaza activitati mobile de transport rutier si

orice alt loc unde se desfasoara activitati legate de transport;

`lucrator mobil` reprezinta orice lucrator care face parte din personalul aflat in cursa, inclusiv stagiarii si ucenicii, aflati in serviciul intreprinderii care desfasoara servicii de transport rutier de pasageri sau marfuri contra unei remuneratii sau pe cont propriu;

`conducator auto independent` reprezinta persoana a carei principala ocupatie consta in transportul rutier de pasageri sau marfuri contra unei remuneratii in sensul legislatiei comunitare pe baza unei licente comunitare sau a altei autorizatii profesionale de efectuare a transportului mentionat anterior, care are dreptul sa lucreze pe cont propriu si care nu este legata de un angajator printr-un contract de munca sau alt tip de relatie ierarhica de munca, persoana care este libera sa organizeze activitatile de lucru relevante, al carei venit depinde direct de profitul realizat si care dispune de libertatea de a intretine, individual sau pe baza de cooperare intre conducatori auto independenti, relatii comerciale cu mai multi clienti.

In sensul prezentei directive, conducatorii auto care nu indeplinesc aceste criterii sunt supusi acelorasi obligatii si beneficiaza de aceleasi drepturi ca cele prevazute in prezenta directiva pentru lucratorii mobili;

`persoana care efectueaza activitati mobile de transport rutier` reprezinta un lucrator mobil sau conducator auto independent care efectueaza astfel de activitati;

`saptamana` reprezinta perioada cuprinsa intre ora 00.00 a zilei de luni si ora 24.00 a zilei de duminica;

`timpul noptii` reprezinta o perioada de cel putin patru ore, dupa cum este definita de legislatia nationala, cuprinsa intre orele 00.00 si 07.00;

`munca de noapte` reprezinta orice munca efectuata in timpul noptii.

Articolul 4

Durata maxima a saptamanii de lucru

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura urmatoarele:

Durata medie a saptamanii de lucru nu poate depasi 48 de ore. Durata maxima a saptamanii de lucru poate fi prelungita la 60 de ore numai daca media de 48 de ore pe saptamana nu este depasita pe parcursul a patru luni. Cel de-al patrulea si al cincilea paragraf din art. 6 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, daca este necesar, al patrulea paragraf din art. 6 alin. (1) din acordul AETR au prioritate in fata prezentei directive, in masura in care conducatorii auto respectivi nu depasesc o medie a timpului de lucru de 48 de ore pe saptamana pe parcursul a patru luni;

timpul de lucru pentru diversi angajatori reprezinta suma orelor de lucru. Angajatorul solicita in scris lucratorului mobil respectiv sa prezinte o situatie a duratei lucrate in contul unui alt angajator. Lucratorul mobil prezinta aceste informatii in scris.

Articolul 5

Pauze

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca, fara a aduce atingere nivelului de protectie asigurat de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor astfel de dispozitii, de catre acordul AETR, persoanele care efectueaza activitati mobile de transport rutier, fara a aduce atingere art. 2 alin. (1), nu lucreaza in nici o situatie mai mult de sase ore consecutive fara a face o pauza. Timpul de lucru se intrerupe cu o pauza de cel putin 30 de minute, daca orele de lucru totalizeaza intre sase si noua ore, si de cel putin 45 de minute, daca orele de lucru totalizeaza peste noua ore.

Pauzele pot fi subdivizate in perioade de cel putin 15 minute fiecare.

Articolul 6

Perioade de repaos

In sensul prezentei directive, ucenicii si stagiarii intra sub incidenta acelorasi dispozitii cu privire la timpul de odihna ca si alti lucratori mobili in conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor astfel de dispozitii, cu acordul AETR.

Articolul 7

Munca de noapte

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura urmatoarele:

daca se efectueaza munca de noapte, timpul de lucru zilnic nu depaseste zece ore pentru fiecare perioada de 24 de ore;

se acorda o compensatie pentru munca de noapte in conformitate cu dispozitiile legislative nationale, conventiile colective, acordurile intre partenerii sociali si/sau practica nationala, cu conditia ca aceasta compensatie sa nu fie de natura a periclita siguranta rutiera.

Pana la 23 martie 2007, in cadrul raportului pe care-l redacteaza in temeiul art. 13 alin. (2), Comisia evalueaza consecintele dispozitiilor din alin. (1) de mai sus. Daca este necesar, Comisia insoteste raportul de propuneri corespunzatoare.

Comisia prezinta o propunere de adoptare a unei directive continand dispozitii referitoare la pregatirea conducatorilor auto profesionisti, inclusiv a celor care efectueaza munca de noapte, stabilind de asemenea principiile generale ale acestei pregatiri.

Articolul 8

Derogari

Pot fi adoptate derogari de la art. 4 si 7, din ratiuni obiective sau tehnice ori ratiuni care tin de organizarea muncii, prin intermediul conventiilor colective, acordurilor intre partenerii sociali, sau daca acest lucru nu este posibil, prin dispozitii legale, de reglementare si administrative, cu conditia unor consultari intre reprezentantii angajatorilor si ai lucratorilor respectivi si a depunerii de eforturi pentru incurajarea tuturor formelor relevante de dialog social.

Optiunea in favoarea unei derogari de la art. 4 poate sa nu conduca la stabilirea unei perioade de referinta care sa depaseasca sase luni, pentru calculul timpului de lucru maxim saptamanale de 48 de ore.

Articolul 9

Informatii si evidente

Statele membre asigura urmatoarele:

(a) lucratorii mobili sunt informati cu privire la cerintele nationale in domeniu, regulamentul intern al intreprinderii si acordurile intre partile sociale, in special conventiile colective si orice acorduri de intreprindere, incheiate pe baza prezentei directive, fara a aduce atingere Directivei Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 privind obligatia angajatorului de a-i informa pe angajati cu privire la conditiile aplicabile contractului sau relatiilor de munca[6];

(b) fara a aduce atingere art. 2 alin. (1), se tine evidenta timpului de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier. Evidentele se pastreaza cel putin doi ani dupa incheierea perioadei respective. Angajatorii poarta raspunderea pentru tinerea evidentei cu privire la timpul de lucru efectuat de lucratorii mobili. La cerere, angajatorii remit lucratorilor mobili copii ale evidentei cu privire la orele lucrate de acestia.

Articolul 10

Dispozitii mai favorabile

Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau introduce dispozitii legale, de reglementare sau administrative mai favorabile in ce priveste protectia sanatatii si sigurantei persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier sau dreptului lor de a facilita sau permite aplicarea conventiilor colective sau a altor acorduri incheiate intre partenerii sociali care sunt mai favorabile protectiei sanatatii si sigurantei lucratorilor mobili. Aducerea la indeplinire a prezentei directive nu constituie un temei justificat de reducere a nivelului general de protectie acordata lucratorilor mentionati la art. 2 alin. (1).

Articolul 11

Sanctiuni

Statele membre stabilesc un sistem de sanctiuni pentru incalcarea dispozitiilor nationale adoptate in temeiul prezentei directive si adopta toate masurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sanctiuni. Sanctiunile astfel prevazute sunt eficiente, proportionale si de descurajare.

Articolul 12

Negocieri cu tari terte

Imediat dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, Comunitatea incepe negocieri cu tarile terte relevante in vederea aplicarii de reglementari echivalente cu cele stabilite in prezenta directiva lucratorilor mobili angajati de intreprinderi infiintate intr-o tara terta.

Articolul 13

Rapoarte

1. La fiecare doi ani, statele membre prezinta un raport Comisiei privind aplicarea prezentei directive, indicand punctele de vedere ale partenerilor sociali. Raportul trebuie sa parvina Comisiei cel tarziu pana la 30 septembrie care urmeaza datei la care expira perioada de doi ani la care face referire raportul. Perioada de doi ani este aceeasi cu cea la care se face referire la art. 16 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

2. La fiecare doi ani, Comisia intocmeste un raport privind punerea in aplicare a prezentei directive de catre statele membre si evolutiile in domeniul respectiv. Comisia comunica acest raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor.

Articolul 14

Dispozitii finale

1. Statele membre adopta dispozitiile legale, de reglementare si administrative necesare aducerii la indeplinire a prezentei directive pana la 23 martie 2005 sau se asigura pana la acea data ca partenerii sociali au stabilit masurile necesare pe baza de acord, statele membre fiind obligate sa intreprinda toate demersurile care sa le permita oricand sa garanteze rezultatele cerute de prezenta directiva.

Cand statele membre adopta masurile la care se face referire in primul paragraf, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunica Comisiei textul dispozitiilor de drept intern pe care le-au adoptat sau le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

3. Statele membre vegheaza ca expeditorii, transportatorii, antreprenorii principali, subantreprenorii si intreprinderile care angajeaza lucratori mobili sa respecte dispozitiile corespunzatoare din prezenta directiva.

Articolul 15

Intrare in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in ziua publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 11 martie 2002.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Presedintele Presedintele

P. COX J. PIQUÉ I CAMPS

[1] JO C 43, 17.02.1999, p. 4.

[2] JO C 138, 18.05.1999, p. 33.

[3] Avizul Parlamentului European din 14 aprilie 1999 (JO C 219, 30.07.1999, p. 235), confirmat la 6 mai 1999 (JO C 279, 01.10.1999, p. 270), poziĹŁia comună a Consiliului din 23 martie 2001 (JO C 142, 15.05.2001, p. 24) şi decizia Parlamentului European din 14 iunie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 5 februarie 2002 şi decizia Consiliului din 18 februarie 2002.

[4] JO L 370, 31.12.1985, p. 1.

[5] JO L 307, 13.12.1993, p. 18. Directivă modificată ultima dată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2000/34/CE (JO L 195, 01.08.2000, p. 41).

[6] JO L 288, 18.10.1991, p. 32.

,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: